POS DRU- cronica agoniei

 
Ca POS DRU este cel mai avertizat program cu finantare din fonduri structurale asta vedem anual: Comisia Europeana arata cartonasul rosu autoritatilor romane si suspenda platile pe acest program. Este poate cel mai criticat program de finantare din era post-aderare, desi sunt si altele care l-ar concura cu mare succes din multe puncte de vedere. Dar nu asta e scopul prezentei analize, ci acela de a identifica elemente care la POS DRU sunt mai bine facute, mai utile pentru solicitantii de finantare si mai eficace pentru sistemul de gestionare a fondurilor in general.
Ati putea crede ca POS DRU are si parti bune? Mai bune decat alte programe de finantare? Eu spun: categoric DA.
Multitudinea de documente solicitate face diferenta
Probabil ca cel mai important lucru este ca proiectele pe POS DRU se depun electronic si nu necesita decat o simpla aplicatie in sistemul electronic ActionWeb. Pentru POS DRU nu trebuie depuse, in prima faza, documente administrative (gen certificat constatator sau copii ale actelor constitutive) sau care sa dovedeasca eligibilitatea (cum ar fi certificate privind plata impozitelor si taxelor locale sau dovada unei scrisori bancare de confort sau bonitate).
Pe POS DRU e suficienta o aplicatie electronica, ce poate fi completata in circa 10 minute (desigur pregatirea dureaza zile ori saptamani), si niste declaratii generate automat de sistemul ActionWeb la momentul „depunerii electronice” a proiectului (dai un click pe butonul „Trimite”). Nu ti se cere sa faci 3-4 copii ale tuturor documentelor de proiect, sa le stampilezi, semnezi si parafezi pe fiecare pagina cu cuvinte salvatoare de genul „exemplarul 1, exemplarul 2” sau „original, copie 1, copie 2 ……….” Si nici sa le pui in fata un opis pe care nu ai voie sa-l modifici nici ca font utilizat ca altfel ti se respinge proiectul.
La POS DRU, dupa ce proiectele trec de evaluare si se decide finantarea lor, beneficiarii completeaza dosarul de finantare cu documentele administrative necesare.
Desigur aceasta poate fi si rau, poate fi si bine. E rau ca un evaluator verifica un proiect al unei organizatii fara capacitate de implementare sau care a mai facut proiecte, dar a esuat in implementarea lor. E rau ca se accepta finantarea pe principiul “primul venit, primul servit”, in conditiile in care obtinerea a 65-70% din punctajul maxim poate adduce finantarea unui proiect.
Dar e mult mai bine ca un evaluator consuma 30 – 90 de minute pentru verificarea unui proiect POS DRU, in timp ce la POS CCE sau POR dureaza cateva ore numai verificarea administrativa si a eligibilitatii proiectului (are toate hartiile, sunt semnate si stampilate etc.). E bine si pentru solicitantii de finatare, care nu consuma saptamani pentru constituirea dosarului de finantare, nu  platesc studii si nici alte documente solicitate la dosar. E bine si pentru autoritati care, macar teoretic, pot finaliza evaluarea unei serii de proiecte POS DRU relativ repede, dar au si costuri mai reduse cu evaluarea si personalul care preia si verifica proiectele d.p.d.v. administrativ.
Pledoarie pentru POS DRU?
Nici vorba de asa ceva. POS DRU are multe bube: de la calitatea evaluarii (vedeti si voi cine primeste finantare), la modul in care autoritatile fac si aplica regulile (in fiecare an apar reguli noi, care se aplica retroactiv si proiectelor POS DRU aflate deja inimplementare); de la cele 45 de zile mincinoase (in care se zice ca se verifica cererile de rambursare si se deconteaza banii cheltuiti de beneficiari) la multiplele si „minunatele” solicitari de informatii suplimentare care fac din procesul de rambursare unul lung si sinuos, ce ajunge pana la 6-9 luni in cazuri nefericite.
Dar nu trebuie neglijata marea calitate a POS DRU, aceea ca depunerea proiectului necesita cu mult mai putine resurse din partea potentialilor beneficiari de finantare decat celelalte programe finantate din fonduri structurale.
Aceasta tine cumva la adapost beneficiarii de a investi resurse insemnate pentru realizarea de proiecte care sunt respinse de autoritatile competente cu motivatii idioate.
Si sa va dau un exemplu. In urma cu ceva zile, o buna prietena a carei organizatie depusese spre finantare un proiect la PO DCA a primit o adresa in care i se comunica faptul ca proiectul a fost respins pe motiv ca din dosar lipsea un document de constituire a organizatiei. Ca organizatia ei a fost constituita la putin timp dupa revolutie cand nu se cerea un asemenea document, nu a verificat nimeni de la PO DCA. Ca organizatia in cauza fiinteaza de doua decenii in care a implementat zeci de proiecte, inclusiv finantate de Comisia Europeana sau organizatii de peste ocean se pare ca nu conteaza. Ceea ce conteaza la PO DCA e ca fix hartia „x” nu e la dosar si ca asa reusesc sa elimine un proiect din competitie…
Dar alte programe de finantare?
Poate o sa-mi amintiti ca si pe alte programe de finantare se depun proiecte electronic. Ca unul dintre ele este POS CCE…
Da, e adevarat, dar la POS CCE au naravul de a cere, pe langa aplicatia electronica, si dosarul fizic, ceea ce mi se pare mai rau decat a cere doar dosarul fizic. 
Vointa politica sau bataie de joc?
Pana la urma in ce lume traim? Conteaza mai mult sa ai o insiruire de hartii frumos ambalate care se numesc proiect? Sau conteaza valoarea adaugata a proiectului, ceea ce aduce el pentru societate? Mai conteaza ce se intampla cu banii cetatenilor europeni sau vom pune pe primul plan virgule, semnaturi, stampile?
Asta trebuie sa decida Guvernul!
Pana acum am vazut ce a decis: hartiile sunt mai importante decat substanta proiectelor.
Dar de acum inainte ce va decide? Cum va fi in perioada financiara 2014-2020 care incepe foarte curand?
Vor avea actualii sau viitorii ministri curajul necesar sa taie in carne vie si sa faca curatenie in sistemul de gestionare a fondurilor europene in Romania? Au vointa? Au si putere?
Vom incepe sa folosim sistemul POS DRU de depunere online a proiectelor, inclusiv la nivel de cantitate de documente solicitate?


0 comentarii la “POSDRU-cronica agoniei”
Comentariul tau