APROAPE JUMATATE DIN PROIECTELE DEPUSE PE ECONOMIE SOCIALA RESPINSE IN FAZA A

Cand auzi ca aproape jumatate dintre proiectele depuse pe un apel de proiecte de economie sociala au fost respinse in faza administrativa, te cam ia cu frisoane si te intrebi unde e buba si cine nu o vede sau de ce nu vrea sa o vada.

Exista doua ipoteze: fie ghidul a fost atat de prost incat aproape jumatate dintre beneficiari nu au stiut sa-l interpreteze corect, fie aproape jumatate dintre beneficiari au fost extrem de nepregatiti si neprofesionisti si au comis greseli marunte dar care au costat scump.

Si dintre cele doua variante, parca as merge mai degraba pe prima varianta, tinand seama ca stiu sumedenie de beneficiari cu experienta care au fost descalificati in faza administrativa.

Mai exista si varianta 3 care se muleaza destul de bine pe prima varianta si chiar o completeaza pe alocuri, anume ca multi dintre evaluatori au evaluat superficial si neprofesionist de pe urma carora se vor alege numeroase contestatii si poate chiar actiuni in instanta. Si sa nu ma intelegeti gresit, caci nu-i acuz si nu-i banuiesc de rele intentii, dar cu certitudine, ii banuiesc de lipsa de profesionalism si lipsa de experienta pe foarte multi dintre ei. Dar chiar si asa, nu e vina lor, e vina celor ce-i contracteaza.

Si uite asa ma apuca dorul de PHARE care pe vremea aia mi se parea cea mai stufoasa finantare dar care acum mi se pare floare la ureche pe langa ce pot naste astia de manageriaza fondurile structurale.

Astept ziua in care cine greseste va si plati, caci cred ca ajunge sa tot vedem de atatia ani ca numai beneficiarul greseste nicidecum functionarul/evaluatorul, iar daca asta din urma greseste, iata ca s-a inventat amnistia fiscala care e sora geamana cu amnistia penala.


La noi se poate orice. Un beneficiar disperat din jud Timis, cu un curaj disperat a povestit cum i s-a intocmit nota de debit pentru un proiect incheiat in 2012 si nu intelege de ce, acesta spunand ca in judetul Timis s-au intocmit peste 160 de note de debit in aproximativ 10 zile, dupa, evident controlul efectuat de catre slujbasii de la APDRP. Pana aici nu pare nimic ciudat si anormal, insa motivele pentru care ploua cu note de debit sunt cel putin halucinante: – proiectele care au avut acelasi consultant sunt debitate – doua proiecte similare a doi vecini sau a doua rude sunt debitate – doi beneficiari care s-au imprumutat la aceeasi banca sunt debitati – beneficiari care au depus cereri de finantare in aceeasi zi sunt debitati. Eu sunt naucit. Daca este asa cum spune acest domn in ziarul agroinfo.ro la sectiunea vocea fermierului, atunci, toti acesti slujbasi trebuie sa plateasca pentru zelul lor si o sa va spun de ce.

1. niciun proiect in PNDR nu primeste bun de plata la nicio cerere de plata daca dosarul de achizitie nu este aprobat in prealabil de catre un slujbas al statului

2. nicio cerere de plata nu este aprobata daca dosarul de achizitie atasat nu este identic cu cel aprobat de catre slujbasul anterior care a dat deja aviz pe acel dosar.

3. de mentionat si faptul ca sunt ”n” situatii in care slujbasul cu avizarea dosarelor de achizitii este cel care iti indica clar cum trebuie intocmit acest dosar. Ca e bine, ca e rau, tu trebuie sa faci exact cum spune ala ca doar asa treci la nivelul urmator.

Pai de ce Doamne iarta-ma e platit slujbasul ala care a dat aviz pe dosar, daca vine coleg-su in control si zice ca nu e bine intocmit si drept dovada ca are muschii mai tari, ii inmaneaza o nota de debit?

Toate motivele alea cu vecinatatea, cu cerditul la aceeasi banca, consultantul comun etc, sunt tot atatea motive sa fie dati in judecata caci nu scrie in nicio hartie valida din PNDR-ul asta cum ca alea sunt conditii de declarare a unuia sau mai multor costuri ca fiind neeligibile.

Asta se cheama abuz in serviciu si beneficiarii aia ar trebui sa reactioneze pe baze legale ca e dreptul lor, caci altfel or sa plateasca pana la a 10-a spita curajul nebun de a fi depus proiect pe o masura din PNDR. De mentionat si ca toate procedurile si documentele oficiale ale PNDR sunt o bomba atomica si ca POSDRU e mic copil pe langa PNDR in ceea ce priveste prostiile, neconcordantele, absurdul si aberatiile.


O   alegatie emisa recent de primul ales pe parcela de fonduri europene mi-a luat maul :

“Am ales sa semnam proiectele pentru economie sociala care au obtinut 80 de puncte inainte de finalizarea evaluarii tuturor propunerilor de proiecte depuse deoarece nu exista nici un motiv real sa asteptam incheierea verificarii tuturor cererilor de finantare. Mai mult, sa semnam cat mai repede proiectele eligibile pentru ca banii europeni sa ajunga cat mai repede la cei care au nevoie de ei”, a explicat ministrul Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici. ”

SI acum ceva psih-analiza pe text:

1. Stimate Domnule Ministru. Nu se semneaza proiecte ci contracte. Dar asta stim si noi, aia de mai avem un neuron, ca e o exprimare care sa va scoata cand v-or lua unii de au habar, la bani marunti cu declaratia asta si o sa le dati peste nas spunandu-le ca niciodata nu ati pronuntat cuvintele ”contracte semnate” ci ”proiecte semnate” care ca exprimare e zero, nul, fara nicio valoare semantica ori juridica! Deci nu ati semnat niciun contract!

2. Nu ati semnat niciun contract sau proiect sau cum vreti sa-i ziceti, pentru simplu motiv ca beneficiarii aia cu peste 80 de puncte care sunt pe lista, nu au primit nici macar scrisoarea de informare, daramite sa duca hartii pentru contractare si sa mai si semneze contractele. Asta e un proces care dureaza minim vreo luna de zile, dar stim, vreti sa ne prostim aiurea ca doar cine naiba mai sta sa faca analiza pe text.

3. Ati ales sa ”semnati proiecte” cu aia de au peste 80 de puncte, inainte de terminarea procesului de evaluare. Pai cum naiba vine asta, daca procesul de evaluare nu e terminat? De unde naiba stiti ca nu mai gasiti si alte proiecte cu peste 80 de puncte? Oare cum va vin ideile astea si cum va imaginati ca toti suntem lipsiti de creier si discernamant si credem toate tampeniile? Sau, lasati-ma sa ghicesc, ati avut un joben magic si l-ati invartit si rasucit si scuturat si au sarit din joben toate proiectele cu peste 80 de puncte, alea cu sub 80 de puncte ramanand linistite in joben. Da, asta e!

Suntem ca-n bancurile cu Bula sau ca-n romanele lui Kafka. E trist si intr-o situatie si in alta. De fapt, ce spun eu? Nu e trist, ca asta inseamna resemnare si tacere; e revoltator! E absolut REVOLTATOR ce informatii ne transmiteti sub rezerva ca noi habar nu avem si nu intelegem…


Zilele trecute, la un eveniment din cadrul Indagra, un fermier a propus ocuparea cu tractoare a drumurilor pentru ca ministrul Daniel Constantin sa-si plece urechea si asupra propunerilor pe care organizatiile agricole si de dezvoltare rurala din Romania le au de facut cu privire la viitorul PNDR. Un strigat de revolta de tipul „pe ei, pe ei…” (stiti voi mai departe), care rasuna din pieptul celor care fac parte din Romania rurala. Nu-ti este dat in fiecare zi sa auzi o astfel de propunere radicala. E clar, toamna protestelor nu iarta nimic. Nici macar Viitorul (fondurilor, adica).

Asadar, fermierii sunt nemultumiti de cum pregateste ministerul de resort PNDR-ul pentru 2014-2020. Atat de nemultumiti incat si-au suflecat manecile si au elaborat propriul PNDR, ca o alternativa viabila la PNDR-ul ministerului scris impreuna cu o firma de consultanta austriaca. Nu conteaza de unde este firma, important este modul in care ministerul intelege sa se consulte cu cei interesati. Din acest punct de vedere, supararea domnului in cauza este, pe buna dreptate, justificata.

Atunci cand vine vorba de consultari si dezbateri publice legate de prioritatile 2014-2020, nu am auzit pe cineva cu adevarat multumit de modul cum este ascultat „glasul poporului” (chiar si atunci cand e reprezentat de cei mai fini cunoscatori ai domeniului in cauza) si integrat apoi in documentele de programare. Ar fi doua scenarii posibile: ori de fapt nu exista nimic conturat pana acum (ceea ce e bine intr-un fel, pentru ca ar mai merge discutat/consultat pe subiect), ori exista si, in acest caz, vom (re)trai aceeasi poveste ca intodeauna: totul e facut si agreat, procesul de consultare publica…bifat, iar viitoarele programe operationale „desigur cuprind”  toate propunerile venite dinspre societate pentru o mai buna cheltuire a fondurilor in perioada care vine… ;) Super!

Daca pentru a avea un bun PNDR trebuie sa scoatem tractoarele in drum, atunci, in aceeasi logica, a iesitului in strada de mana cu resursa materiala, soselele noastre trebuie umplute de calculatoare, videoproiectoare, imprimante si bibliorafturi pentru a avea viitoare excelente prioritati nationale in domeniul resurselor umane, utilaje si linii de productie pentru prioritatile mediului de afaceri si, de ce nu, chiar asezand de-a curmezisul drumului o statie de sortare deseuri pentru un 2014-2020 durabil. Va trebui insa ca toate protestele sa se desfasoare pe drumuri reabilitate prin POS Transport/POR  pentru a asigura egalitate de sanse tuturor (e cam greu totusi sa iei in spinare un drum si sa iesi cu el in strada) si pentru a avea siguranta unor prioritati senzational identificate in chiar toate domeniile.


Mi-am mobilizat neuronii europeni si am conturat un necesar minim de dotare tehnica a unei ferme. Teoretic, un fermier care ar pleca de la zero, ca un start-up, cu o ferma de 50 – 100 de hectare, ar avea nevoie de o investitie initiala de 170.000 de euro”. In banii acestia intra un tractor, o combina, o remorca, semanatori, plug etc. Cam tot ce-i trebuie omului pentru a-si lucra pamantul. Toate utilajele sunt noi, niciunul second-hand. Suma este insa mult prea mare pentru a fi vanata. Si atunci…
…ceea ce poate micsora sensibil suma este combina. Daca un fermier renunta la ea, pachetul tehnic coboara brusc pana la 70.000 de euro. E un calcul pe care fiecare trebuie sa si-l faca. Un proiect de 70.000 de euro, cofinantat pe masura 312, ar face fermierul sa plateasca doar 20.000 de euro. Pentru ca masura 312 acoperea 70% din suma cu bani nerambursabili. Iar un pachet tehnic cu utilaje noi la doar 20.000 de euro este deja atractiv…dar  utopic si care starneste neincredere.


Pledoarie pentru un pachet de utilaje noi
Pachetul creionat  se bazeaza numai pe utilaje noi, aduse din Europa. 
De altfel, nici in Romania nu se poate vorbi de o piata a utilajelor la mana a doua. In general acestea sunt importate de firme care le aduc la cerere. Nu exista companii care sa aiba parcuri mari de utilaje agricole uzate, cum sunt in Europa. Iar piata utilajelor SH rulate in Romania este aproape inexistenta. Cumparatorii prefera utilajele importate.


Ce contine pachetul tehnic
Un proaspat fermier, cu o suprafata de cam 100 de hectare, va trebui sa-si cumpere in primul rand un tractor. De 65 spre 100 CP, acesta variaza intre 24.000 si 30.000 de euro pe piata. Apoi, un plug cu 3 sau 4 trupite costa cam 7.000. Un disc de 3,5 metri este si el vreo 4.000 de euro. Mai sunt necesare doua semanatori, una de paioase si una de prasitoare. Daca acea de paioase poate fi simpla, mecanica, de maximum 10.000 de euro, cea de prasitoare costa aproape dublu. O masina de erbicidat costa aproximativ 5.000 de euro.
Mai ramane de o remorca de cumparat, care ar costa pe undeva pe la 10.000 de euro.
E un start-up elegant i-as spune, cu utilaje noi, europene. Desigur, se pot face pachete si mai mici, si mai ieftine. Are insa o singura hiba : trebuie cumparat direct de afara sau de la un dealer care are stocuri externe. Altfel, este supus platii TVA, iar 24% in plus nu il mai face interesant.

Dimpotriva. Si atunci …halatul CAT E HALATUL…pentru o ferma  de familie ?


Dispar UDE-urile, apare SPO-valoarea productiei standard ! 

Pentru ca am primit CATE ZECI DE CERERI DISPERATE oficiale cu privire la noile cerinte ale PNDR 2014-2020,   am solicitat la MADR date despre noua struto-camila numita valoarea productiei standard. Azi voi face LUMINA.!

Conform Regulamentului CE nr. 1242/2008, din 2010, dimensiunea economica a unei exploatatii agricole este masurata cu Productia Standard totala (SO 2010) (Standard Output) fiind unul dintre criteriile folosite pentru clasificarea exploatatiilor ce respecta tipologia din comunitatea europeana. Scopul acestei clasificari comunitare este acela de a oferi un model unitar de tipologii pentru exploatatiile agricole din Uniunea Europeana, in vederea unei mai bune analize a situaţiei economice a acestora şi pentru realizarea de comparaţii relevante intre fermele din diverse clase şi intre rezultatele economice obţinute, in timp, de diferite tari membre sau de catre regiunile lor.

Regulamentul 1242 din 8 decembrie 2008 a adus schimbari semnificative fata de metodologia anterioara de clasificare a exploatatiilor agricole (Decizia Comisiei 85/377/CEE din 1985).

Productia Standard totala (SO 2010) se calculeaza in euro, de catre compartimentul RICA, folosind cifrele obtinute de la exploatatiile agricole fiind o medie din anii 2008-2012 luand in calcul categoria de cultura si specia de animale. Sunt utilizate productiile din 5 ani consecutivi pentru a micsora erorile ce pot fi cauzate de variatiile productiei unui singur an (mai bun sau mai rau). Productia Standard totala (SO) inlocuieste unitatea de masura precedenta, Unitatea de Dimensiune Economica (UDE) ce se baza pe Decizia 85/377/CEE, unde dimensiunea economica a unei exploatatii era calculata ca totalul Marjei Brute Standard (MBS) a exploatatiei.

Daca principiul ambelor modalitati de calcul este acelasi, diferenta cea mai importanta dintre cele doua masuri ale dimensiunii economice este metodologia de calcul – in Productia Standard totala (SO) nu sunt incluse plati directe, subventii, prime, costuri, TVA, alte taxe sau impozite pe produse. In calcularea SO sunt folosite doar rezultatele brute ale productiei (productia fizica inmultita cu preturile la poarta fermei fara TVA), iar costurile variabile nu sunt folosite in calcul, inclusiv subventiile legate de produs. Unitatile de masura folosite in calcularea dimensiunii economice a exploatatiei sunt si ele diferite, dimensiunea economica folosind Productia standard este exprimata in euro si nu in UDE ca in tipologia bazata pe Marja Bruta Standard.

Coeficientii pentru determinarea noii dimensiuni economice a exploatatiilor agricole folosind noua masura, Productia Standard (SO 2010), se pot consulta aici.

Calculul dimensiunii economice pentru o exploatatie agricole, indiferenta daca este animala sau vegetala, este unul destul de simplu si intuitiv: se inmulteste coeficientul (din tabelul ce se gaseste in link-ul de mai sus) pentru cultura agricola sau pentru capul de animal cu numarul de hectare sau capete de animale detinute.

Cateva exemple de calcul pentru valoarea productiei standard:

Valoarea productiei standard pentru o cultura de 7,5 hectare de sfecla de zahar este de 9.339,3 euro si s-a calculat inmultind numarul de hectare al exploatatiei (7,5) cu SO 2010 euro/hectar din tabelul Coeficienti de Productie Standard 2010 (1.245,24 euro/hectar pentru sfecla de zahar).

Valoarea productiei standard pentru o cultura de 1,5 hectare de legume proaspete in sere sau solarii este de 55.813,85 euro si s-a calculat inmultind numarul de hectare al exploatatiei (1,5) cu SO 2010 euro/hectar din tabelul Coeficienti de Productie Standard 2010 (37.209,23 euro/hectar pentru legume proaspete in sere sau solarii).

Valoarea productiei standard pentru o ferma de 25 vaci pentru lapte este de 25.835,75 euro si s-a calculat inmultind numarul de capete de animale din specia crescuta de ferma (25) cu SO 2010 euro/cap din tabelul Coeficienti de Productie Standard 2010 (1.033,43 euro/cap in cazul vacilor pentru lapte).

Conform AM PNDR, valorile coeficientilor SO 2010 se afla in procedura de validare la Eurostat si DG Agri din cadrul Comisiei Europene fiind posibile mici modificari pana la aprobarea lor.

ION COMAN, SENIOR CONSULTANT, PROEUROPA FONDURI EUROPENE , SIBIU
PS. TITLUL ARICOLULUI NU ARE NICI CEA MAI MICA LEGATURA CU SARBATOAREA SACRA DE AZI !

 

Complicitatea dintre afaceristii onerosi si inalti finctionari ai fondurilor europene este de notorietate…Ceea ce s-a intamplat recent la Brasov, cu retinerea in tromba de catre DNA A celor 2 oameni de <bisiness-meni> cu greutate, la toarta cu acolitii lor din MADR, IMI CONFIRMA INCA O DATA CA BANII EUROPENI IN 2014 AU AJUNS DE LA VRAJA LA …VRAJEALA.

Sa cautam seductia pacatului originar in timp…

Momentul de inceput al dezmățului cu fonduri europene, când ajunseseră să fie construite parcuri la țară, primarii de comună dădeau explicații de cel mai cinic bun-simț: „dacă nu cheltuiam banii, îi pierdeam”. Logica asta funcționează, aproape fără excepție, până la cel mai înalt palier al administrației românești. Și este, de la un punct, singura posibilă.

Mai exact, de la punctul în care scopul principal al banilor europeni a fost ratat. Banii sunt pentru a ajuta țările mai puțin dezvoltate să le ajungă din urmă pe cele mai dezvoltate. În lipsa proiectelor care să ajute acestui scop, este bine măcar ca banii să ajute contul curent, adică să intre și să circule în economia locală. În România nu se întâmplă nici măcar atât, pentru că proiectele nu sunt doar inutile – ca peste tot – dar și prost-întocmite.

Promiscuitatea financiară e atât de mare încât un leu furat și irosit ajunge infinit mai valoros decât un leu nefolosit și returnat. Doar sunt banii UE! Sau nu?

Pentru România, afacerea fondurilor structurale părea de nerefuzat. Exercițiul financiar 2007-2013 presupune contribuții puțin peste 10 miliarde de euro și încasări de aproape 20 de miliarde. Teoretic, un cadou de 10 miliarde făcut României.

Practic, 7 miliarde de euro au fost deja plătite în timp ce încasările de până acum sunt la 1,5 miliarde. Chiar și în cele mai optimiste scenarii, planurile de la început sunt date complet peste cap: România va plăti doi euro pentru fiecare euro încasat, adică din cele 10 miliarde plătite se va alege cu cel mult 4-5.

Însă acest calcul se referă strict la situația contabilă. Pentru că economic lucrurile stau mult mai rău. Care este valoarea reală a unui parc de 100.000 de euro construit în pădure? Dar a unui curs de calificare în care toate gospodinele din vreun sat au fost învățate să facă pe secretarele? Dar a unei investiții agricole ale cărei costuri au fost umflate, din start, de câteva ori? Răspunsul exact este greu de dat, însă o aproximare de bun-simț plasează valorile periculos de aproape de zero.

Sigur, POSDRU este cireașa de pe tortul risipei. Măcar un drum trebuie obligatoriu construit, iar băncuțele din pădure pot fi refolosite în scopuri mai bune. Însă din deplasările, diurnele, cursurile și conferințele despre „resurse umane” nu mai rămâne chiar nimic.

În cifre, lucrurile se văd foarte clar. De la intrarea în UE, gradul de ocupare a forței de muncă a scăzut iar șomajul s-a dublat. Nu aderarea este de vină, dimpotrivă ea a ajutat să țină cifrele jos. Dar nu prin intermediul mecanismului intervenționist numit POSDRU ci prin cel liberal al libertății circulației persoanelor și forței de muncă.

 


 

MOTTO: Si eu am fost in 2007 un <parerolog > de seviciu…M-am lecuit din 2008…

Pentru ca suntem in zorii intunecati ai unui nou exercitiu financiar de culegere a banilor europeni,azi voi incerca sa fiu de folos firmelor de consultanta in accesarrea mult ravnitilor euro. De ce ? Deoarece in umila mea parere,75% dintr-un proiect finantabil, se datoreaza cerberului numit FIRMA CE CONSULTANTA. Si mai am un motiv, unul din casa sufletului: detest BAJBAIALA SI AMATORISMUL .Deci:

Intrarea pe piață

De ce aveţi nevoie:

–          Un început bun ar fi existența Codului CAEN 7022 prin care puteţi presta servicii de consultanţă în management: scriere de proiecte pe fonduri europene şi implementare de proiecte pe fonduri europene;

–          Colaborare cu: firmă de proiectare şi arhitectură, astfel veţi avea posibilitatea de a elabora secţiunea tehnică din cadrul studiilor de fezabilitate, proiecte tehnice etc.; specialist analiză cost-beneficiu, astfel veţi avea posiblitatea de a elabora  secţiunea economică din cadrul studiilor de fezabilitate şi alte analize financiare necesare documentaţiilor de depunere proiecte; specialist fonduri europene care poate elabora si coordona cu succes  proiecte de acest gen;

–          Agenţi de vânzări ( cel puţin unul) care să vină cu o bază de date la angajare;

–          Instruire agent de vânzări pe fonduri: trebuie învăţat cum să abordeze clientul, ce tehnici de negociere să utilizeze etc. Este foarte importantă etapa aceasta pentru că firmele de consultanţă câştigă destul de greu banii de avans. Procedura este în felul următor: se percepe un avans, care depinde de valoarea proiectului însă procentul este foarte mic, după care se solicită o rată de succes, care poate fi între 5 şi 10% din valoarea proiectului şi se obţine după ce proiectul este desemnat  ca fiind câştigător. De asemenea, poate fi preluată şi partea de implementare. Pentru că pragul de achiziţie directă s-a modificat, acum se pot încheia contracte mai mari, contracte care să cuprindă şi implementarea. Prin urmare, fără prea multe bătăi de cap –  adică participare licitaţii deschise, aţi putea  să realizaţi proiecte cu tot cu implementare, în valoare de 30.000 Euro;

–          Pregatire intensă pe subiect. Nu este suficient să instruiţi doar un agent de vânzări, toate persoanele care intră în contact cu clienţii, trebuie să  ştie să vândă acest serviciu pentru a aveasucces în afacere. Ar fi nevoie aşadar de o instruire internă pentru cei care încă nu cunosc îndeajuns domeniul;

–          Strategii în abordarea clientilor: în afară de cunoaşterea foarte bună a domeniului şi a tehnicilor de negociere, trebuie utilizate anumite tool-uri pentru a reuşi în primul rând să stabilim întâlniri:

telefoane;

  • e-mailuri;
  • newslettere;
  • participare la târguri cu mape de prezentare şi fluturaşi;
  • link cu ştiri despre fonduri europene pe site-ul firmei;
  • etc.

Abordarea

2.Elaborarea proiectului – scrierea

  1. În primul  şi în primul rând, firma trebuie să fie la curent cu toate deschiderile de apeluri, pentru a putea prezenta clienţilor oportunităţile existente;
  2. Înainte de a merge la client, se realizează o mică analiză de început:

–          cel fel de idee are solicitantul;

–          unde se încadrează această idee, adică pe ce program, pe ce axă, domeniu ş.a.m.d;

–          citit ghidul solicitantului aferent ideii;

–          întocmit o fişă de eligibilitate în care se vor prezenta toate condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a aplica ( pentru orice fel de program);

  1. Următorul pas este de a avea o primă întâlnire cu potenţialul client şi de a stabili eligibilitatea acestuia. Dacă nu îndeplineşte vreunul dintre criteriile      din fişa de eligibilitate, se caută alte soluţii, alte oportunităţi, iar dacă într-un final  firma nu este eligibilă, pe niciunul dintre programe, se renunţă. Nu trebuie să se piardă mai mult de o întâlnire pentru stabilirea eligibilităţii clientului;
  2. Urmatoarea etapă, presupunând că ideea şi firma sunt eligibile, este semnarea contractului de consultanţă. Aici se stabilesc tipul de servicii ( dacă      intră şi implementarea sau nu), termenii de livrare, plata ( avans şi rata de succes) ş.a.m.d.;
  3. Elaborarea proiectului se planifică în funcţie de durata apelului de proiecte şi în funcţie de solicitările aferente fiecărui program de finanţare. Se      transmit către beneficiar cereri de informaţii, se intruieşte beneficiarul  în cazul în care este nevoie de obţinerea unor certificate fiscale, etc. Ideea este că trebuie să se ţină permanent legătura cu solicitantul pentru a scrie în condiţii optime proiectul cu maxim de informaţii şi date obţinute;
  4. Trebuie ţinut cont de criteriile de evaluare: acestea pot fi în funcţie de cât de bun şi relevant este proiectul sau după principiul „primul venit, primul      servit”. În ceea ce priveşte principiul primul venit, primul servit, trebuie avut mare grijă pentru că s-au închis programe şi la câteva minute de la deschidere, vezi Ajutorul de minimis de anul acesta. Oamenii se grăbesc să fie primii şi de aceea, în acest caz specific, proiectul elaborat trebuie depus chiar în prima zi de deschidere a apelului;
  5. După depunere, evaluarea poate dura şi ani, timp în care se pot primi în jur de 2 seturi de clarificări, la care consultantul este obligat să raspundă.

Implementarea proiectului – execuţia

  1. Dacă în contractul de consultanţă s-a menţionat şi implementarea proiectului, atunci, după desemnarea proiectului ca fiind câştigător, consultantul      trebuie să-l sprijine pe beneficiar în execuţia proiectului de la început până la sfârşit pentru a implementa cu succes activitățile proiectului; atenţie însă, acest lucru se poate întâmpla doar dacă valoarea serviciilor nu depăşeşte 30.000 Euro; în cazul în care valorile sunt cu mult mai mari, şansa există dar doar dacă participaţi la licitaţii;
  2. În primă fază se va semna contractul de finanţare, etapă în care vor fi necesare tot felul de documente ( aceste informaţii se regăsesc în  ghidul solicitantului pentru fiecare axă sau măsură în parte, exemple: certificate fiscale, certificate constatoare, contracte de închiriere, scrisori de garanţie
  3. După semnarea contractului, începe execuţia efectivă a proiectului. Pentru aceasta trebuie urmărit graficul de realizare a activităţilor care a fost      elaborat în etapa de scriere a proiectului;
  4. Principiul de bază în investiţiile cu fonduri nerambursabile este următorul: se investesc bani din surse proprii, se primesc bunurile/serviciile, apoi,      facturile aferente fiecărui produs/serviciu în parte, împreună cu OP-urile, extrasele de cont  şi alte documente solicitate, se depun împreună cu o cerere de rambursare către organismul intermediar/autoritatea de management pentru a recupera banii. Aşadar, la început trebuie să utilizezi banii proprii, după care, îi poţi recupera, dacă ai implementat totul fără cusur, exact cum îţi solicită autorităţile;
  5. De-a  lungul duratei proiectului mai multe modificări pot avea loc: trebuie respectate procedurile pentru modificări în aşa fel încât acestea să fie      cunoscute şi aprobate de către autorităţile de management;
  6. Există instrucţiuni pe fiecare program pentru fiecare activitate majoră în parte: achiziţii, publicitate, management etc.
  7. Pe scurt, paşii pentru primire bani europeni ar fi următorii: se realizează procedura de achiziţie, se achiziţionează, se plăteşte, se depune dosarul      cererii de rambursare, acesta se verifică şi se solicită clarificări (mereu) şi se aprobă aproape mereu , după care se primesc banii în contul special deschis pentru fonduri nerambursabile;
  8. Trebuie ţinut cont că la 3 luni şi odată cu cererile de rambursare, se realizează rapoarte de progres, în care se specifică stadiul proiectului, problemele      avute, modificările realizate şi activităţile următoare;
  9. Consultantul monitorizează şi activitatea celorlalţi furnizori: în proiectare şi  construcţie dacă este cazul, echipamente, utilaje, etc. comunicare şi      publicitate;
  10. Publicitatea este foarte importantă în astfel de proiecte. Vizibilitatea este obligatorie, de aceea toate acţiunile ce ţin de publicitate trebuie respectate întocmai. Nerespectarea tuturor cerinţelor poate avea repercursiuni grave precum neprimirea banilor solicitaţi;
  11. Încă un lucru esenţial: banii trebuie cheltuiţi exact pentru ce s-a menţionat în proiect, în caz contrar, comisia europeană va declara proiectul fraudat şi va solicita banii înapoi. În afară de returnarea banilor, urmările pot fi şi mai grave;
  12. După implementarea proiectului, încheiat cu anunţ de finalizare, mai există o perioadă în jur de 3 sau 5 ani ( în funcţie de program) în care proiectul      este monitorizat, timp în care acesta trebuie să-şi îndeplinească indicatorii specificaţi în documentatia depusă.

Succes!

 


Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR)-fosta A.P.D.R.P.- a primit (doar) ATENTIE !! 580 cereri de finanțare, cu valoare totală nerambursabilă de (doar) 9,2 milioane euro, din 35 milioane euro alocaţi în sesiunea deschisă pe Măsura 121 din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, în perioada mai-iulie 2014.Procentual-au fost doriti doar 26% din banii europeni…putin, domle, putin !!!


 Sa comparam: la apelul similar din mai 2012, s-au inaintat 1784 proiecte, directionate catre accesarea a 69 milioane euro !  Din cele 1784, au fost aprobate si contractate doar 892, adica putin sub 50% din cele inaintate !! Aplicand acceasi logica recurenta, cu proportiile de rigoare, ar rezulta ca , dupa evaluarea celor 580 proiecte din ultimul apel pe 121, cam 300 vor < smulge> bani europeni !! Si asta dupa ce sesiunea de depunere a fost prelungita cu 2 saptamani-din 15 pana in 31 iulie, invocandu-se lipsa de timp pentru avize si alte scripte…Adevarul este ca fermierilor li s-a scarbit : de birocratia excesiva, de  schimbarea regulilor jocului din mers, de indeciziile decidentilor…nu mai vor sa fie vaca de muls bani europeni!!

Si acum, o revelatie :

Daca vi se pare ca ratiunile esentiale pentru care nu absorbim fondurile europene sunt ca avem oadministratie greoaie, ca funtionarii implicati sunt prea putini, demotivati si mai mult sau mai putincompetenti, ca multe finantari sufera din cauza coruptiei sau ca beneficiarii fondurilor nu au capacitatea de a implementa proiectele… atunci inseamna ca nu am identificat corect problema principala. Aceasta este, cu siguranta, capacitatea financiara de facto,defectuoasa si deficitara  a statului roman de a asigura rampa de lansare pentru rulajele necesare absorbtiei fondurilor europene (mai pitoresc spus, capacitatea de a pune bani la bataie)-si asta pentru toate programele, axele, domeniile de interventii din fabrici si uzine, ogoare si silozuri !

In ceea ce ma priveste, consider ca exista problema banilor statului, care are cel putin 80% dintre efecte asupra capacitatii de absorbtie, si restul problemelor, care insumeaza diferenta de maxim 20% dintre efecte.Dar asta va fi obiectul analizei mele de lunea viitoare !
Ramane ca posteritatea sa ma infirme !

Pentru IMM-urile din Romania accesarea de fonduri nerambursabile pare o solutie pentru a face fata concurentei -interne sau externe, sau <ambuscadelor> fiscale de pe taramurile mioritice. Unii chiar se bazeaza pe ea si asteapta cu nerabdare „banii moca”. Dar oare s-au intrebat cat ii costa sa acceseze aceste fonduri?

Imi amintesc ca unul din  ministerele de resort privind fondurile europene  a dat publicitatii, spre consultare, in urma cu 2-3 ani trei „ghiduri ale solicitantului” pentru accesarea de catre IMM-uri a fondurilor europene prin intermediul Programului Operationa Sectorial „Cresterea Competitivitatii Economice” (POS CCE) – Axa 1, denumita „Un sistem inovativ şi ecoeficient de producţie”. Oferta a facut valva la momentil respectiv…dar nu era decat o momeala pentru IMM-uri, dezinteresate de bani europeni la momentul in cauza.

Coroborand toate informatiile disponibile, ne putem face o idee despre cat costa pe un IMM accesarea fondurilor structurale.

In cele ce urmeaza vom enumera cele mai importante costuri ale unui proiect si vom efectua niste calcule estimative. Desigur, este foarte posibil ca datele problemei sa se modifice in decurs de 3-4 luni sau, mai ales, 3-4 ani.

Vom face estimari luand ca exemplu un proiect de achizitie de utilaje pentru o intreprindere mica, cu 15 angajati si 4.300.000 euro cifra de afaceri care actioneaza in industria prelucratoare-caz concret, lucrat de subsemnatul . Aceasta doreste sa achizitioneze utilaje noi in cadrul unui proiect in valoarea totala de 1.430.000 euro, din care 1.000.000 euro ar fi contributia Uniunii Europene (in jur de 70%).

Pentru a obtine milionul de Euro, IMM-ul in cauza ar trebui sa ia in calcul urmatoarele costuri:

  • Contributia proprie (restul de 30%), de aproximativ 430.000 euro;
  • Dobanzile si comisioanele bancare, pentru un credit pe 5 ani, pentru contributia proprie (pe care nu o are) – la o rata a dobanzii de circa 10%, suma ar ajunge la 118.173,8 euro;
  • O parte din T.V.A. pe care IMM-ul o va plati pentru achizitionarea utilajelor. Pentru fondurile structurale, T.V.A. nu este cheltuiala eligibila. Spre exemplu, daca utilajele ar costa 1.300.000 euro fara T.V.A., taxa aferenta acestei sume ar fi de 247.000 Euro. Desigur ca T.V.A. se poate recupera potrivit regimului normal de recuperare a T.V.A. intrebarea este: cat din 247.000 euro va reusi sa recupereze IMM-ul?
  • Scrisoarea de confort bancar. In primul rand, scrisoarea de confort bancar. In versiunea sa mai simpla, aceasta este o scrisoare „neangajanta”, adica banca admite ca proiectul poate fi eligibil pentru finantare.

Costul unei astfel de scrisori este de circa 50 de euro. In varianta mai complexa, banca analizeaza dosarul in mod similar unei analize de credit si emite o scrisoare de confort „angajanta”, adica „promite” sa acorde creditul, caz in care costurile sunt mai mari si sunt similare unei analize de credit.

  • Alte costuri cu garantiile. Autoritatea de management va impune beneficiarilor aducerea de garantii pentru implementarea proiectului (stabilite la 50% din valoarea alocarii financiare nerambursabile), respectiv pentru perioada post-implementare, pentru a se asigura ca beneficiarul va mentine destinatia investitiei trei pana la cinci ani (procentul este de 15-20%  din valoarea alocarii financiare nerambursabile).
  • Costurile legate de scrierea proiectului (completarea cererii de finantare, elaborarea planului de afaceri), respectiv cele de implementare, care nu se regasesc in lista cheltuielilor eligibile prevazuta in ghidul pentru investitii mari pentru IMM.

Presupunand ca IMM-ul in cauza nu dispune de specialisti, costurile cu o firma de consultanta care sa faca acestea sunt de minim 5% din alocarea financiara nerambursabila, adica minim 50.000 euro;

  • Alte cheltuieli neeligibile, altele decat cele prevazute in lista cheltuielilor eligibile din ghid (spre exemplu: avize, mijloace de transport marfa s.a.).

Facand niste calcule simple, rezulta ca, pentru obtinerea unei finantari de circa 1.000.000, o intreprindere mica ce doreste achizitionarea de utilaje va trebui sa puna la bataie peste 700.000 Euro. In aceste conditii, din valoarea totala a proiectului (atat costuri eligibile, cat si neeligibile), Uniunea Europeana contribuie cu mai putin de 60%, iar nu 70% cat vroia IMM-ul…

Dar cine le mai numara ???